Te rog să-mi ierți atâta viață dusă
În care n-am cinstit destul, prezența Ta
Și n-am avut o inimă supusă
Ducând un trai, condus de pofta mea

Te rog să-mi ierți atâta delăsare
Și-atâta spațiu Doamne, între noi
Căci n-am avut sfințire în purtare
Și n-am vegheat în luptă și-n război

Te rog să-mi ierți Isuse, detașarea
De harul Tău, și sângele Ți vărsat
Căci Tu mi-ai oferit candva iertarea
Iar eu ca mulțumire, Te-am trădat...

Te rog să-mi ierți atât amar de vise
În care nu erai prezent și lucrător
Te rog să-mi ierți poemele nescrise
Și gându-mi ticălos și sfidător...

Te rog să-mi ierți atâta răutate
Și-atâtea gânduri Doamne, fără har,
Atâtea cântece pierdute și uitate,
Și-atâta iarnă fără foc și fără jar

Te rog să-mi ierți atâta necredință
Și inima-mi cea plină de otravă
Ce s-a aprins de dor și de dorință
Spre lumea-ntunecată și bolnavă...

Te rog să-mi ierți vederea limitată,
Căci Te-am făcut așa neputincios...
A fost de-ajuns să strig spre Tine: Tată!
Și m-ai atins din moartea mea, de jos.