Cum aş putea ca să-mi descriu, Isus iubirea Ta,
O Domnul meu, Preasfântule Părinte,
Cu mintea mea, eu nu-mi pot explica,
Eşti nepătruns, în fapte şi-n cuvinte.

Cum aş putea-nvăța ca să iubesc,
Şi să-nțeleg adânca-Ți bunătate,
Pe care-n viaț-o văd în chip ceresc,
Când mi-ai adus salvarea de la moarte.

Cum aş putea să fiu smerit în fața Ta,
Aşa cum Tu ai fost pe-acest pământ,
Doresc şi eu mereu pe Tine-a te urma,
În vorbă şi în faptă, dar şi-n gând.

Cum aş putea să fiu lumină pe pământ,
Acum când noaptea este tot mai grea,
Aş vrea să fiu un far mereu arzând,
Să luminez în jur prin viața mea.

Cum aş putea Isus ca Tine să mă rog,
Aşa cum Te-ai rugat în Ghetsimani,
Să mă proştern în fața Ta ca şi un rob,
Să mijlocesc chiar şi pentru duşmani.

Cum aş putea eu viața să mi-o-nchin,
În fața Ta, Preasfântule-Mpărat,
Cu inima predată Ție pe deplin,
Iar cugetul mereu să fie nepătat.

Cum aş putea Isus să-ți mulțumesc.
Pentru a Ta iubire ce mi-ai dat,
Eu viața mea pe veci ți-o dăruiesc,
Căci m-ai iubit şi m-ai răscumpărat.
Amin.