De cate ori nu ai suspinat
Lacrimile obrajii ți-au brăzdat
Te-ai prăbușit de atâtea ori
Și ochii ți-ai ridicat spre nori

Atâtea lacrimi care au curs
Și cerul ele l-au pătruns
Ai stat și ai plâns amarul tău
Și ai strigat spre Dumnezeu

Spre Dumnezeu ce totul toate
Și totul El dă la o parte
Alungă orice neputință
Celui ce se roagă cu credință

In agonie tu ai stat și ai plâns
Atâtea nopți cu becul stins
Ca nimeni să nu te mai vadă
Și tu să strigi pe al tău Tată

Zdrobit căzut și neînțeles
Dar în ochii Lui cel mai ales
De oameni mereu disprețuit
Dar de Domnul mult iubit

De cei din jur dat la o parte
Vorbit întruna pe la spate
Și vezi, auzi și mult mai suferi
Dar taci și înduri mari dureri

Bătut de soartă tare ești
Dar tu spre cer mereu privești
Știi că de acolo îți vine izbăvirea
Când va veni Isus cu mântuirea

Calvar sa fie pe pământ
Tu nu te lași de Cel ce-i Sfânt
Zdrobit să fii și flamazit
Nu-ți fie teamă, de Domnul ești păzit

Și lacrimi de nu vei avea
Tu tot spre Domnul vei striga
Căci stâncă tare de Hristos
Cel ce mereu e credincios

O mie să cadă alaturi de tine
Brațul Domnului te va ține
In ape tu de vei cădea
Pe tine nu te vor uda

Focul de te va cuprinde
Miros de tine nu se va prinde
Flăcările nu te vor arde defel
Ești păzit de Emanuel

Vrednic este de crezare
Cel ce în puteri e mare
Că nimic nu te va dărâma
Cât timp stai sub aripa Sa

Orice teamă să dispară
Chiar de răni o să te doară
Pe ele Domnul pune balsam
Fără Domnul pierduți eram

Mergi înainte cu credință
In toate vei avea biruința
Sus in cer tu vei ținea
Pe cap cununa ce Domnul îți va da