Născuţi din nou, prin har dumnezeiesc,
Păşim timid în noua existenţă
Înconjuraţi de cei ce ne hrănesc,
Dându-ne laptele duhovnicesc,
Şi ocrotiţi de-a Tatălui prezenţă.

Ne bucurăm de ceea ce simţim,
Cu inocenţa vârstei neştirbită,
Însă uităm adesea să păşim
Şi, tot hrăniţi cu lapte, noi trăim
Într-o copilărie prelungită.

Când ne-am născut Tatăl S-a bucurat
Şi ne-a îmbrăţişat pe fiecare,
Dar ne vrea mari, să dăm ce-avem de dat,
Cu noi El are-n vie de lucrat
Iar lipsa creşterii din noi Îl doare.

E cazul deci să ne maturizăm,
Să ne hrănim de-acum cu hrană tare,
Cu râvnă vie-n vie să intrăm,
Tata ne dă unelte să lucrăm
Căci ne-am născut să creştem în lucrare.

Noi suntem fii, suntem moştenitori
Ai Ţării veşnice, străluminate,
Avem, prin Testament, în cer comori,
Dar vom intra în drepturi, posesori,
Doar când ajungem la maturitate.

Haideţi să ne grăbim să creştem mari,
Haideţi să părăsim copilăria,
Lucrarea-n vie nu-i pentru sugari,
Cu hrană tare fi-vom şi noi tari,
Tata ne-aşteaptă-n câmp, se sapă via.

Amin
Vulcan, apr.2007