Fiule, prinde degrabã
Vorba ce-mi iese din gurã!
Şi, lăsând mintea s-o-nghitã,
Capãtã învãţãturã!

                ☆

O gândire sãnãtoasã
Încercai sã dobândesc,
Întorcând filã cu filã,
Din trecutul strãmoşesc.

De-a avut sau nu lacune,
De-a fost teafãrã sau nu,
Dup-a ta înţelepciune,
O vei judeca-o tu!

De-aş fi fost lãsat în pace,
Nu împins catre Apus,
Fiul meu, cu siguranţã,
Mult mai multe ţi-aş fi spus!

N-am avut nici pãrul mare
N-am purtat bijuterii,
Şi, cu toate acestea, totuşi
Am fost judecat, sã ştii!

N-am iubit a fi-ndãrãtnic,
Nici n-am vrut sa iasã rãu;
Cã puteam sã nu ţin seamã
Şi sã fac pe placul meu!

N-are importanţã dacã
Mai trãieşti, ori dacã mori,
Pentru fiece mişcare
Se gãsesc judecãtori.

Numai Domnul cântãreşte
Viaţa orişicãrui ins;
Şi-l cunoaşte-n profunzime,
Când se uitã la cuprins!

De-aş fi fost rãu sau de treabã,
Bucuros sau supãrat,
Pentru mulţi, de bunã seamã,
Nici nu ar mai fi contat.

Undiţa nu se îndoaie,
Firul ei nu stã întins
Dacã, în cârligul morţii
Niciun peşte nu s-a prins!

Viaţa este-o filã-ntoarsã
C-un sinistru fâşâit,
Şi, pe care încã scrie
Un creion neascuţit.

Grijurile, viaţa-n clocot
Au fãcut-o ca sã dea,
Poate, marea lor tãrie,
Poate, neputinţa mea.

Şirul visurilor mele
Fu, de fapt, aşa cum fu;
Fãrã a avea curajul,
Nici puterea sã spun: "Nu!".

Bine, rãu, rãzboi sau pace,
Cã vor fi sau cã n-or fi,
Nu te frãmânta degeaba:
Asta n-ai de unde şti!

Ce sã-ţi spun la încheiere? ...
Cât despre lucrarea mea,
Fãrã de cãlãuzire
N-ar fi fost nimic de ea!