Popas sufletesc

Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Și încalec pe visul semeț ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este și vine.
Smâcesc din frâie și dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puținul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Și îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă și gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieții e-o pură visare
Și vânt adunat pentru bunul rămas.

Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit și prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a `ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic și mare impas.


14/05/2022*Ioan Hapca
(Zaragoza)