Deşteptarea! Sună ceasul deşteptării peste lume
Viaţa trece cu grăbire... e ca un ocean în spume
Iar pe-acest ocean, iubirea rătăceşte-abandonată
Mustind lacrime amare căci de mulţi a fost uitată!
Deşteptarea! Norii negri au acoperit pământul
Teama a ucis cântarea... aripii i-a luat avântul
Iar cuvintele din rugă sunt prea seci şi prea puţine
Nu mai pot ajunge-n ceruri sufletul să îl aline!
Deşteptarea! Sunt războaie ce aduc numai durere,
Oamenii aleargă-ntruna după faimă şi avere
Şi sunt boli ce nu au leac şi sunt vorbe ce rănesc
Iar în jur aşa puţini sunt acei ce mai iubesc!
Vremurile-s pe sfârşite... Semne multe ne arată
Că mai e puţin şi vine Cel ce este veşnic Tată
Azi e timpul potrivit oameni buni să vă treziţi...
Sună ceasul deşteptării! Oare nu îl auziţi?

Vulcan-14-05-2022
Mary