Vine ziua întâlnirii căci e astăzi împlinit,
Timpul ce a fost odată, prin proroci demult vestit.

Vine ziua așteptată, de acei ce azi mereu,
Strigă-n zi... strigă și-n noapte, doar la bunul Dumnezeu.

Este-aproape și sfârșitul, clipelor de plâns și chin,
Este-aproape azi sfârșitul, al adâncului suspin.

Infinitul bucuriei, este el în zări văzut,
Dar și veșnicia care, are ea doar început.

Vine clipa înălțării, căci sfârșește drumul greu,
Vom călca pe străzi de aur, cu preasfântul Dumnezeu.

Vom uita de-aceste vremuri, ultimile care sunt,
Vom uita de plânsu-amarnic, de dureri de pe pământ.

Vom uita de suferința, ce pământul a cuprins,
Vom uita și de mânia, celui ce îl vrea învins.

Căci acolo sus în ceruri, ce-i aici... nu va mai fi,
Sus în cer e fericirea, care nu se va sfârși.

Astăzi este-aproape vremea, când din el doar vor gusta,
Cei ce plâng ei în tăcere, și umili doar vor răbda.

Căci a lor e veșnicia, lor le-a dat-o Dumnezeu,
Celor ce spre veșnicie, urcă cu amar și greu.