Să ne-mbrăcăm cu inimi, ce-s pline de-ndurare,
O hain-a bunătății să îmbrăcăm mereu,
S-avem în orice vreme, blândețe și răbdare,
Căci nu știm când revine, al nostru Dumnezeu.

Să fim mereu dar gata, cu El de înălțare,
Venirea este-aproape, Isus vine-n curând,
Aproape e și ziua, de mare sărbătoare,
O zi de fericire, pentru acei ce plâng.

S-avem mereu privirea, spre ceruri ațintită,
Căci poate vine astăzi, sau mâine poate fi,
A Domnului venire, ce va dura o clipă,
Să fim mereu dar gata, oricând poate veni.

Să fim plini de iubire, iubirea este viață,
Plăcere să-și găsească, al nostru Dumnezeu,
Cu zâmbetul sub lacrimi, cu bucurii pe față,
Mai mult în timpul care, e azi atât de greu.

Să fim plini de speranță, plini de-o nădejde vie,
Pe drumul ce ne duce, la pieptul lui Isus,
S-avem mereu credință, când trecem prin pustie,
Doar plini de bucurie, să ducem crucea sus.

Curată să ne fie, a noastră azi trăire,
Să semanăm cu Domnul, în tot ce făptuim,
Acea asemănare, ne-aduce nemurire,
Ne va cunoaste-ndată, Acel ce îl iubim.

Smerenia să fie, o haină îmbrăcată,
De cei ce îl așteaptă, pe marele-Mpărat,
Dar și neprihănirea, să fie arătată,
În pasul nostru astăzi, pe urma ce-a lăsat.

Doar plini de bunătate, să fim în orice clipă,
În marea pregătire, ce-o face Dumnezeu,
Să nu ne fie vremea și viața o risipă,
Să stăm doar în picioare, în lupta cu cel rău.

Căci soarele răsare, acel ce niciodată,
Vre-un asfințit nu are, El este infinit,
Aproape este clipa, ce-i mult azi așteptată,
Să fim mereu dar gata, căci vine Cel iubit.