Te iubesc cum niciodată Doamne eu nu am iubit,
Doar Tu ești Acela care pentru mine te-ai jertfit,
Pentru mine Tu durere, ai răbdat pe drumul greu,
Ca acolo unde astăzi ești Isus... s-ajung și eu.

Am în inimă cuvinte ce mereu îmi clocotesc,
Către Tine-ntruna strigă, Domnul meu... mult te iubesc,
Arde focul de iubire, și în piept Isuse sfânt,
Doar pe Tine te port Doamne, și în inimă și-n gând.

Ești în ale mele vise, chiar și-n mijlocul de zi,
Ca să te visez pe Tine, nu vreau Doamne-a mă opri,
Vreau ca să te am în toate, oriunde eu m-aș afla,
Pasul meu aș vrea să-mi fie, Sfântule... pe mâna Ta.

Umbra aripilor Tale-mi sunt mereu un adăpost,
Căci mi-ai dat Tu mie-n viață, când muream... Isuse-un rost,
Glasul Tău mi-e mângâiere, când cei răi din jurul meu,
Sunt acei care-mi fac drumul, ca să fie mult mai greu.

Mâna Ta mi-e alinare, când pe față lacrimi curg,
Doar Tu-mi ești a mea tărie, de cu zori până-n amurg,
Dumnezeul mântuirii, ce în dar eu am primit,
De-a mea inimă ce bate, Doamne... ești așa iubit.

Ești iubit căci lângă Tine, simt mereu doar fericire,
Și a Ta prezență Doamne, ea mă umple de iubire,
Lângă Tine nu am sete, lângă Tine eu nicicând,
Nu sunt singur, și Isuse... nu sunt un copil flămând.

Hrană-mi este bunătatea, pentru mine ce o ai,
A Ta binecuvântare, este apa ce mi-o dai,
Nesecat ești Domn al păcii, căci o am eu zi de zi,
Doar o binecuvântare, poate-n zori a mă trezi.

Doar ea poate să-mi aducă, harul Tău divin de sus,
Ce mă duce să văd bine, eu al soarelui apus,
Și de noapte numai harul, să mă treacă ar putea,
Să văd iarăși răsăritu-i binecuvântarea Ta.

Eu să te iubesc pe Tine, mi-aș dori pân-la sfârșit,
Focul dragostei cu lacrimi, eu îl ud Isus iubit,
Căci nu vreau ca să se stingă, vreau mereu să te iubesc,
Fără Tine... nici-o clipă, nu aș vrea să mai trăiesc.