Isuse preasfinte, mai strigă pe nume, pământul odată, să fie trezit,
Căci vremea din urmă, ea lacrimi aduce, aduce orbire, Stăpâne iubit.

Deschide Tu cerul, coboară cu milă, trezește îndată, Tu azi un pământ,
Căci vine-acea vreme, de mare-nălțare, cu Tine spre ceruri, în locul cel sfânt.

Adu o lumină de sus ce răsare, să vadă doar drumul ce duce spre cer,
Tu strigă-l ca azi să-și întoarcă el pasul din drumul acelor pierduți care pier.

Fă azi să răsune doar glasul Tău Doamne, și locul ascuns ca să fie trezit,
Să fii de cel surd ce nu vrea să te-audă, Isuse din ceruri, acum auzit.

Mai scutură-l Doamne chiar dacă e jale, ca el să rămână un bob doar curat,
Mai spală-l de-a lumii deșartă trăire, ce duce pământul mereu în păcat.

Mai lasă că vântul de-a lui uscăciune, să-l curețe Doamne, să fie mereu,
Așa cum e voia... așa cum e placul, a Celui divin preamărit Dumnezeu.

Adu timpul care pământu-nțelege, că doar Tu ești Cel care viață azi dai,
Fă-l azi să-nțeleagă că Tu ești Acela ce este Stăpân și aici... și în Rai.

Tu fă-l să-nțeleagă că altă scăpare, nu este decât pe-al Tău braț ce e sfânt,
Trezește-l chiar astăzi, ca el să te vadă, ca Domn sus în cer... și aici pe pământ.