Iată stă la ușă Domnul, bate El neâncetat,
Ne aduce marea veste, că revine El îndat,
Și ne spune că această, pregătire va sfârși,
Vine să își ia aleasa, clipa-ndată va sosi.

Iată pasul Lui se-aude, vremurile ne vestesc,
Că El vine, că-i aproape, după zare se zăresc,
Razele care apusul, niciodat nu vor avea,
Căci acolo după zare, este veșnicia Sa.

Se aude-atât de-aproape, trâmbița răsună tare,
Se aude... pregătire, se aude... deșteptare,
Se aude... căci e glasul, Celui ce e viu și sfânt,
Se aude-n patru colțuri, astăzi El peste pământ.

Iată și-o lumină vie, ce se vede luminând,
Ochii aplecați în ceață, luminează și-orice gând,
Ce-și doresc doar a petrece veșnicia cu Isus,
Luminează doritorii, cei de cer, de viață sus.

Se mai vede și iubirea, celor ce vor fi-nviați,
Este-aprinsă-ntotdeauna, își doresc a fi-nălțați,
Este-o flacără mai mare, caci ei știu că în curând,
Vor lăsa în urmă totul, plânsul lung de pe pământ.

Îndurarea este-aproape, și-acea zi de sărbătoare,
Plină doar de bucurie, va fi ea... și doar de soare,
Azi pe ea mulți o așteaptă, vegheatori... căci s-a văzut,
Cât de-aproape este vremea, ce-i doar cu un început.

Și bătaia ce se-aude, este-n ușă-a lui Isus,
Vrea ca toți să o audă, să privească doar în sus,
Ca să-L vadă doar pe Domnul, cât de-aproape e acum,
Și cu toții să-nțeleagă, că e un sfârșit de drum.