Sufletul de bucurie mi-este plin pe-acest pământ,
Căci îl am mereu pe Domnul, și în inimă... și-n gând,
Viața-mi este-o bucurie, căci e doar pe mâna Sa,
Simt mereu în suflet pace, Domnul este pacea mea.
Bucuria mântuirii, astăzi ea m-a copleșit,
Căci pe Cel ce mântuire, poate da eu l-am găsit,
Este viu mereu în mine, niciodată singur eu,
Nu mai sunt... cu mine este, al meu veșnic Dumnezeu.
A mea inimă zâmbește, chiar și-atunci când norii vin,
Cântă când din nou apare, vremea grea cu-a ei suspin,
Cât de multă fericire, am de când l-am cunoscut,
Pe Isus... ce întristarii, când ea vine-mi-este scut.
Nopțile doar de odihnă, pline mie-mi sunt mereu,
Căci Acel ce stă de veghe nu sunt eu... e Dumnezeu,
El e Cel ce luptă-n lupte, ca să dorm doar liniștit,
Îmi dă visele frumoase, ce mă duc în răsărit.
El îmi este desfătare-n orice zi ce o trăiesc,
Căci îmi dă acea plăcere, Lui să-i spun cât îl iubesc,
De fiorul de iubire, plin pe cale sunt mereu,
Nu se stinge niciodată, căci iubesc un Dumnezeu.
Flacăra iubirii arde, căci aprinsă-i de Isus,
Doru-mi este astăzi mare, și privirea doar în sus,
Căci iubirea vieții mele, ea îndat va apărea,
Pe un nor... ca să mă ducă, sus... acasă-n slavă Sa.
Ca să fim o veșnicie, împreună numai noi,
Cel ce azi mi-aduce pace, luptele când sunt în toi,
El este a mea nădejde, și speranța că-ntr-o zi,
La un capăt de cărare, noi doi ne vom întâlni.