Ale tale lacrimi multe, să le șteargă ar putea,
Cel ce mi le-a șters și mie, inima când îmi plângea.

Mână Lui pe a ta față, poți s-o simți când ți-este greu,
Niciodată nu te lasă, este El un Dumnezeu.

Poate ție să îți schimbe, întristarea-n bucurii,
Dar ca să le ai îți cere, lângă El doar să rămâi.

Să-l iubești cum El pe tine, te-a iubit neâncetat,
Vei simți a Sa-ndurare-n dreptul tău ce-a arătat.

A ta rană nevăzută, să o vindece Isus,
Ar putea de ți-e privirea, ațintită doar în sus,

Le-a știut și pe-ale mele, numai El le-a vindecat,
Căci Vindecător de rane, este marele-Mpărat.

Gemetele suspinate, negreșit le v-auzi,
Le va șterge... bucurie ție îți va dărui.

Însă tu rămâi cu Domnul, chiar și-n marele-ncercări,
Nu lăsa ca să te ducă, lumea pe a ei cărări.

Poate să-ți învioreze, inima doar Dumnezeu,
Și pe-a mea a-nviorat-o, când strigam spre ceruri eu.

Toate poate să le facă, toate poate să îți dea,
Pentru ele de la tine, a ta inimă El vrea.