De n-ar fi a Ta mână, eu n-aș putea zbura,
Căci zborul meu spre ceruri, e doar pe mâna Ta,
Aș fi ucis de răiii, ce rău să-mi facă vor,
De n-ar fi a Ta mână, eu n-aș putea să zbor.

Mi-ar sta pe loc și pasul, de mâna Ta n-ar fi,
Săgețile-aruncate, Isuse m-ar răni,
Pe față numai lacrimi, mereu eu aș avea,
De nu ai fi Tu Doamne, de n-ar fi mâna Ta.

Spre ceruri numai norii, ar fi în fața mea,
De Tu nu i-ai străpunge, Isus cu mâna Ta,
Aș fi lovit de valuri, dus de-adieri de vânt,
De n-ai lupta Tu Doamne, aici jos pe pământ.

De noaptea-ntunecată, eu aș fi înghițit,
De n-aș fi de-a Ta mână, în nopți mereu păzit,
M-ar duce-n rătăcire, să pierd nădejdea mea,
De nu ai fi Isuse, prezent în noaptea grea.

De n-ar fi a Ta mână, eu aș cădea mereu,
Căci o statornicie, pe mâna Ta am eu,
E cea care mă trece, de valuri mari și văi,
De gurile geschise, a celor mulți și răi.

Pe ea ajung la stele, și dincolo de nori,
În locurile-nalte, ce-s pline de valori,
Pe mâna Ta Isuse, să fiu mereu aș vrea,
Aș fi un praf în viață, de n-ar fi mâna Ta.

Aș fi luat de vântul, ce este furios,
De n-ar fi a Ta mână, n-aș fi un glorios,
Aș fi doar în cădere, mereu pe calea mea,
Căci numai a Ta mână, mă poate ridica.