Mi-ai făcut Isuse dragă, numai bine cât trăiesc,
De-a Ta lege-mi dai placere, ca mereu să o păzesc,
Sufletul mi se topește-ntotdeauna doar de dor,
Tu ridici orice ocară, Doamne eu să nu cobor.

Dar a Ta învățătură, e sfătuitorul meu,
Ea îmi este desfătare, și Tu Fiu de Dumnezeu,
Din-a Ta făgăduință, mă înviorezi de sus,
Mă asculți cu-a Ta răbdare, tot ce am Doamne de spus.

Mă faci să-nțeleg cărarea, să strâng doar cuvântul Tău,
Mă îndepărtezi de drumuri, ce-s deschise de cel rău,
Aleg calea... adevărul, căci în ele am găsit,
O mai mare împlinire, ce nu am mai întâlnit.

Inima mi-e aplecată, înspre-nvățătura Ta,
Îmi pui mie-n gura vorba, care poate învăța,
Eu pe ea întotdeauna, necurmat o voi păzi,
Nu îmi va-nroși obrazul, despre ea când voi vorbi.

Binefacător în toate, ai fost când am rătăcit,
Mi-ai dat să păzesc cuvântul, mi-ai dat ca să fiu smerit,
Mă înveți orânduirea, care este doar a Ta,
Și îmi dai de ea plăcere, să o pot eu a urma.

Mâinile o temelie, Domnul meu mi-au întocmit,
Mângâiat sunt de iubirea-n mine ce ai zămislit,
Sufletul mereu tânjește, după mântuirea Ta,
Sunt flămând... setos de Tine, nu mă pot a sătura.

Nu mai am nici-o dorință, harul Tău îmi e deajuns,
Eu te văd pe Tine-n toate, Tu nu ești de mine-ascuns,
Dar mai am o întrebare, astăzi vreau a te-ntreba,
Domn al mântuirii mele, când Tu mă vei înălța?

Știu că doar la Tine Doamne, e răspunsul ce-l doresc,
În tăcerea așternută, eu aștept să îl primesc,
Însă în orânduire, și-n învățătura Ta,
A Ta voie fie-n toate, eu... pot doar a aștepta.