Te laud Isuse în zilele mele, te laudă sufletul meu azi mereu,
Căci simt bucuria de Tine adusă, o simt chiar atunci când mi-e mie mai greu.

Îți cânt când se-arată un nor că apare, eu știu că ești Tu după norul întins,
Vre-o teamă nu am căci sub el eu cu Tine, nu sunt nici răpus, nu voi fi nici învins.

Te laud când stropiii de ploaie întruna, ating ei pământul și inima mea,
Cântarea-nălțată îmi dă numai pace, și ploaia nu poate vre-o rană să-mi dea.

Chiar dacă e rece, chiar dacă e lungă, te laud pe Tine în ploaie mereu,
Căci Tu-mi ești căldură, și numai la Tine, găsesc adăpost când în ploaie sunt eu.

Te laud preasfinte, în zi și în noapte, doar laudă Ție-ți aduc pe pământ,
Când lupta e mare atunci către Tine, ridic eu privirea și Doamne... îți cânt.

Vre-o teamă de vine te laud întruna, și doar prin credință, spre ceruri eu merg,
Și-atunci când în loc parcă timpul se-opreste, eu nu mă opresc... către Tine alerg.

Te laud în față când valul apare, când vrea să mă-nghită al mării adânc,
Atunci când furtuna pe ea e pornită, te laud Isuse, mereu doar îți cânt

Mi-e inima plină în toate de Tine, te laud Isuse Stăpâne ceresc,
Te laud întruna, îți cânt numai Ție, căci numai pe Tine eu mult te iubesc.