Încă puțin mai este, răsare-acea lumină,
De inimi așteptată, ce astăzi doar tânjesc,
După o întâlnire, cu Mirele ce-ndată,
Coboară... înspre inimi, pe El ce îl iubesc.

Încă puțin mai este, și soarele răsare,
Cu razele divine, ce-s veșnic străvezii,
Vor lumina întruna, acele străzi din ceruri,
Ce-s pentru noi făcute, din aur... aurii.

Încă puțin mai este, și va rămâne-n urmă,
Un timp ce-aduce astăzi, atâtea frământări,
Vom fi doar noi cu Domnul, în locurile sfinte,
Acolo nu-s suspine, acolo nu-s dureri.

Încă puțin mai este, și valurile mării,
Vor fi acele care, sub ceruri vor cânta,
Căci Cel care și marea, azi poate s-o despartă,
Revine să-și înalțe, la cer mireasa Sa.

Încă puțin mai este, și-această suferință,
Își va găsi sfârșitul, căci Domnul un sfârșit,
De vremuri ce sunt grele, El va aduce-ndată,
El va aduce viața, ce este-un infinit.

Încă puțin mai este, nu va mai fi vre-o noapte,
Căci locul cel din ceruri, e veșnic luminos,
Că-n el domnește unul, Acel ce e lumină,
Și El este doar unul, este Isus Hristos.

Încă puțin mai este, prin negura de ceață,
Ce-aduce astăzi teamă, peste acest pământ,
Acel ce-alungă teama, El este-atât de-aproape,
E Cel ce-ndată vine... da... vine în curând.

Încă puțin mai este și-L vom vedea pe Domnul,
În ziua-n care totul, aici se va sfârși,
Vom sta noi față-n față, și clipa minunată,
Va fi o clipă care, ea veșnică va fi