Este timpul cel din urmă, este unu-atât de greu,
Dar în el tu nu ești singur, singur nu-s în el nici eu,
Sunt azi vremi de suferință, dar nu singuri suferim,
Domnul e cu noi în vremuri, grele care le trăim.

De rămânem pân-la capăt, credincioși lui Dumnezeu,
Nu vom duce singuri greul, care este-atât de greu,
Ne va fi biruitoare, calea noastră la sfârșit,
Dacă nu se-aude-un murmur, sau că timpul e cârtit.

De nu ațipim în noapte, ne va înălța la cer,
Dacă stam astăzi departe, de calea celor ce pier,
Vom cunoaște bucuria, vremurilor din vecii,
Vom cunoaște-o de rămânem, azi în dragostea dintâi.

Este timpul de pe urmă, plin de griji și de nevoi,
Dar Isus ne poartă grija, nu e dusă ea de noi,
Ne-o va duce pân-la capăt, lângă El de-om rămânea,
Are El acea putere, s-o ducă pe-a ta și-a mea.

Duce și acea povară, care este-apăsătoare,
Ne-ajută să ducem crucea, oricât ea ar fi de mare,
Vrea să fie călăuza, noastră până la sfârșit,
Cere doar neprihănire-n timpul greu ce a venit.

Vrea să stăm de El aproape, orice-n faț-ar apărea,
Să înaintăm pe cale, chiar de-i vreme-atât de grea,
Chiar de-i timpul de pe urmă, chiar de este unul greu,
Pentru noi întotdeauna, lupta luptă... Dumnezeu.