Iată azi se văd aproape, razele strălucitoare,
Ce vestesc o revenire, ziua cea de sărbătoare,
Spun că Domnul e Acela, ce înadă va veni,
În acea zi așteptată, oare cum ne va găsi?

Iată trâmbița se-aude, după zările albastre,
Ea se-aude și în noapte, tot răsună printre astre,
Ne aduce vestea mare, că aproape e Isus,
Va veni ca să ne ducă, unde lacrimi nicicând nu-s.

Trecerea iute de vremuri, și-adierea cea de vânt,
Ne spun astăzi că sfârșitul e aproape, și-n curând,
Nu va fi vre-o suferință, căci în cer nu e război,
Nu-s nici molimi, nici necazuri, niciodată nu-s nevoi.

Însă are-o întrebare, Cel ce-ndată va veni,
Cum stam astăzi cu trăirea, și cu timpul de-a sluji,
Ce îi dăruim noi oare și ce roade-am strâns pe drum,
Și ne spune-a noastră viață, să ne cercetăm acum.

Căci aproape este clipa, înălțării sus la cer,
Va deschide Domnul slavei, porțile-nalte de fier,
Va chema acas-aleasa, ce-n sfințenie-a răbdat,
Și mereu în curățire, ea pe Mire l-așteptat.

Asta azi ne spune glasul, ce răsună ne-ncetat,
El nu-i șoapta cea străină, este glas de Împărat,
Să rămână ascultarea, doar aprinsă-n noi mereu,
Căci acel ce se aude, este glas de Dumnezeu.

Va fi cel care va tace, să luăm astăzi aminte,
La acele trâmbițate de Isus sfinte cuvinte,
Să răbdăm în așteptare, căci suntem în pregătire,
Ca să fim mireasa Celui care vine... sfântul Mire.