Nu lăsa să te cuprindă, deznădejdea... căci acum,
Tot ce-n jurul tău se-ntâmplă, este un sfârșit de drum,
Este vremea cea din urma, ce vestit-a fost cândva,
De Acel ce-ndată vine, clipa este-n mâna Sa

Dar nici să te-ndoaie vântul, îndoielnic tu nu fi,
Cel care la ușă bate, El mereu te va-ntări,
El mereu îți va da hrană, care-i în cuvântul Său,
Însă tu... ascultă-i glasul, nu de șoapta celui rău.

Nu lăsa să te zdrobească, gurile pline de foc,
Vine să le-nchidă Domnul, munții mută El din loc,
Căci puterea cea mai mare, este ea în mâna Sa,
Să te amăgească lumea, astăzi tu nu o lăsa.

Este plină de-amagire, e murdară de păcat,
Gândul tău vrea să-l îmbrace, ca să fie-un gând pătat,
Însă tu rămâi în haina-n care te va înălța,
S-o păstrezi mereu curată, pentru-Mpărăția Sa.

Nu lăsa să te orbească, tot ce este sclipitor,
Căci sclipirea luminează calea celor ce cobor,
Să urmezi doar calea sfântă, care duce către cer,
Chiar de-i grea... ea nu a calea, celor care azi se pierd.

Rămâi tare în credință, și statornic fii mereu,
Te va ajuta în toate, preamăritul Dumnezeu,
Credincios până la capăt, doar pe urma ce-a lăsat,
Să alergi întotdeauna, de Isus ești așteptat.