E frumos să zbor spre ceruri, e un zbor așa frumos,
Căci în fața mea stă Unul, este El Isus Hristos.

El dă noriii la o parte, netezește drumul meu,
Și atunci... eu niciodată, nu știu ce înseamnă greu.

E frumos în alergare, când în ea nu obosesc,
Ba mai mult... primesc iubire, e frumos ca să iubesc.

Să mă treacă azi de toate, doar El poate... ce frumos,
Este drumul către viață, când pe el... e și Hristos.

Ce frumos e-n suferință, când simt dulce în suspin,
Când eu simt că nu sunt singur, căci prezent e Cel divin.

El îmi ușurează pieptul, ce-i atât de apăsat,
Ca să spun în suferință Domnul este minunat.

Ce frumos este prin vale, pe al ei adânc umbros,
Căci și-n ea răsare-o rază, din iubirea lui Hristos.

Pentru mine o aduce, ca eu să nu rătăcesc,
Îmi arată și ieșirea, e frumos când o găsesc.

E frumos și-n valul mării, ce-i adesea ridicat,
Căci în el mi-e scut doar Domnul, de vre-un strop nu sunt udat.

Ba mai mult... mi-arată mie, că nu-i mult până la mal,
Și mai face-un lucru Domnul, îmi ea teama cea de val.

E frumos pe drumul crucii, pe care-a călcat Hristos,
Astăzi urcă iar cu mine, El face drumul frumos.

Căci doar El mi-aduce pace, dar și multe bucurii,
Ochilor le dă lumină, să văd doar minunății.

E frumoasă și cărarea, căci sfârșește-n loc frumos,
Chiar de este una-ngustă, pe ea sunt eu cu Hristos.

Trecere doar El îmi face, căci puterea e a Sa,
El îmi face azi frumoasă, viața dar și calea grea.