Vin să mângâi inimi care, azi în piept mereu se zbat,
Tulburate ce-s de timpul, cel din urmă... tulburat,
Torn în ele Eu iubire, și nădejde-n ele-am pus,
Vreau să simtă și fiorul, ce coboară el de sus.

Vin să dau și vindecare, celor care s-au deschis,
Care sunt ascultătoare, care cred ce le-am promis,
Mă cobor căci vreau odihnă, Eu din Mine să le dau,
Inimilor ce-s rănite, apăsate care stau.

O năframă așezată, peste ochii care plâng,
Azi o dau Eu la o parte, lacrimile să le strâng,
Vin de sus cu o lumină, să mă vadă vreau mereu,
Și să vadă-a Mea lucrare, și că Eu sunt Dumnezeu.

Vreau să vadă urma care, pentru ei eu am lăsat,
Ochii ce privesc spre ceruri, astăzi ei neîncetat,
Le ridic și-acea-ntristare, ce-i îngreunează greu,
Mâna Mea vreau să o simtă, să mă vadă cum sunt Eu.

Mădularele bolnave, le voi vindeca îndat,
Și voi ridica povara, celui care m-a urmat,
Numele îmi fac de slavă, căci doar Eu sunt Dumnezeu,
Mă ating de cei ce astăzi, Mie mi se-nchin mereu.

Mă ating de gura care, a tăcut doar suspinând,
Și de inima lovită, care s-a zbătut cântând,
Mă ating de mână care, ea nicicând n-a obosit,
De genunchii ce întruna, de pământ s-au alipit.

Îi aduc pe calea bună pe acei ce m-au chemat,
Umplu candelele celor, ce de veghe ei au stat,
Azi voi ridica ologul, orbii îi voi lumina,
Doar dacă se vor încrede, numai în puterea Mea.

Pot să fac ca să vorbească, muții care sunt legați,
Pot să mângâi și orfanii, ei de Mine nu-s uitați,
Văduvei să-i port de grijă, voi putea... sunt Dumnezeu,
Dar vreau să găsesc credință, ca să pot lucra azi Eu.

Înțelegeți voi cuvântul, ce s-a coborât din cer,
Doar el poate să deschidă, porțile ce sunt de fier,
Biruință e la Mine, Eu vă pot doar izbăvi,
Voi să credeți și în toate... biruință ve-ți primi.

Și cuvântul ce coboară, este azi... vă cer credință,
Vreau s-o văd întotdeauna, Eu în orișice ființă,
Planul Meu la împlinire, doar prin ea... mereu va fi,
Împlinit... căci prin credință, biruința vă veni.