Eu știu ce-am fost, dar știu ce sunt în Tine
De când mărețul har m-a mântuit;
Înconjurat de mare-întunecime,
Alunecam mai tare în rușine,
Spre cea mai joasă treaptă de-adâncime,
Când mâna Ta străpunsă m-a oprit.

Eu știu ce-am fost, dar știu ce sunt în Tine.
Ce har imens, ce har nemărginit
Ca Tu, Isuse, să Te-apleci spre mine,
Din hău să mă ridici pe înălțime,
Și din dărâmături și din ruine
Să faci un Templu sfânt și-împodobit.

Eu știu ce-am fost, și Tu știi foarte bine,
Dar fără de măsură m-ai iubit;
Iubirea Te-a adus din slăvi divine
Să mori pentru un păcătos ca mine.
Identitatea mea acum e-n Tine,
Sunt fiu de Dumnezeu, și-s copleșit.