Suflă vânt de primăvară, se-ncălzeşte-n emisferă;
Peste tot sunt numai muguri, prevestind o nouă Eră!
Multe-apar din nou la viaţă, ca şi solii primăverii.
Lunca toată înverzeşte de momentul învierii.

Taine multe-mi stau în faţă ce nutresc prin mii de gânduri,
Să mă-ndrepte spre-o Înviere ce nu pot, aşterne-n, rânduri
Un triumf lovind în moarte ce-a schimbat a lumii sensuri,
Este mult-nălţat în lauri prin poeme şi prin versuri.

O aşa-nviere-n taină ca acea după Sabat,
Despre care miliarde s-au gândit, s-au întrebat:
"Cine-a fost? Sau cine-i Omul care-n zori de dimineaţă,
A ieşit călcând pe moarte triumfând eterna viaţă"?

Cine-i Omul despre care milioane de romane
Au fost scrise, pe pământ, chiar din tabere duşmane?
Au luptat din răsputeri ca mesajul Lui să-l strice
Să nu poată niciodată, cel căzut să se ridice.

Cine este Omul care ne-a dat Legi atât de sfinte,
Şi-ar dori să nu-L mai vindem pentr-o ciorbă rea de linte?
El doreşte-ai Lui să fim plini de râvnă tari, fierbinţi,
Nu să-L vindem ca şi Iuda pentru-o mână de arginţi.

El mai e Acela care stă pe-afară şi ne cheamă,
Dar suntem aşa-mpietriţi că, nici nu-L băgăm în seamă!
El ne vrea pe stăzi de aur poleit cu nestemate,
Să ajungem, dar ne cere tot ce-i rău să dăm deoparte.

El e Cel ce, din vecie, este tare şi puternic,
Fiind Domnul ce doreşte să ne scape de-ntuneric.
El a fost atât de bun coborând din Univers
Care la păcatul nostru, a privit, şi-apoi l-a şters.

Noi la El privim într-una cum în Betleem se naşte,
Ca apoi pe boldul morţii să-l înving-atunci de Paşte.
El a fost ţintit pe cruce de-o grupare rea, nomadă,
Iar procesul Său, nedrept, a fost doar... o mascaradă.

S-au grăbit cu judecata cea nedreaptă şi barbară,
Răspândind minciuni şi falsuri să-L trimită-atunci să moară.
Încercau, să dovedească, că e rău, uzurpator,
Doar prin faptul că ţinea să le fie Salvator.

N-au avut nicicum vreo frică să-L condamne chiar degeaba,
Preferând să lase liber, un tâlhar precum Baraba!
Au strigat ca vina lor să se-ndrepte spre copii,
Şi de-atunci... tot cade-ntr-una... chiar şi-acum, în două mii.


Graba lor a fost desigur un ecou spre veşnicie,
Ca prin El ieşit la viaţă s-avem marea bucurie,
Că-mpreună cu Isus vom zbura spre ani-lumină
Când din cer va fi să iasă şi la noi din nou să vină.
Amin.