Rătăceam în astă lume
Plină de patimi și rău,
N-ascultam ce mi se spune
Ba ma enervam mereu
Dacă un sfat bun primeam,
Eram un om dușmănos,
Nu-mi păsa dacă greșeam
Eram aprig și fălos.
Îmi părea că totul știu
Că-s deștept, descurcăreț
Nu vedeam că în pustiu
Umblam, mă simțeam măreț
Nici prin cap nu îmi trecea
Ca să mai las de la mine,
Sau să ascult pe cineva
Care mă învăța de bine,
Și-mi părea că nimenea
Nu-i ca mine, primu în toate
Făceam doar ce îmi plăcea
Nu credeam că se mai poate
Cineva să mă doboare
Sau cumva, să-mi facă rău
Îmi părea că-i o onoare
Cu cel care vorbeam eu.
Mândria mă sufoca
Toate mi le atribuiam
Fala în mine clocotea
Că-s tare-mi închipuiam
Că orice, merit din plin
Să primesc de la Isus
Însă Domnul cel divin
M-a smerit și m-a supus
Fiindcă încercarea grea
M-a ajuns, m-a biruit
Și atunci privirea mea
Înspre Cer s-a ațintit
Am fost de tot, depășit
De încercarea ce-am avut,
Însă Domnul m-a primit
Și de acum, o să-L ascult
Slavă o să-i dau mereu
Celui care s-a îndurat
Lui Isus, lui Dumnezeu
Care viața mi-a salvat.
Amin
Câmpia Turzii, 20 mai 2022