Puține clipe-au mai rămas, e timpul pe sfârșite,
Vedem cum vremurile azi, sunt cele împlinite.

Vedem cum molimile vin, și vești ce-s de războaie,
Vin zilele din urmă azi, ce sunt așa greoaie.

Puțină vreme mai avem, aici de pregătire,
Să ne grăbim să îmbrăcăm, o haina de sfințire.

Un timp ce-i scurt în faț-avem, e pentru-orice ființă,
Ce poate-n el a-și cerceta, trăirea-n pocăință.

Puține clipe-au mai rămas, și cerul va deschide,
Să-L vadă inimi care azi, sunt ele-așa rigide.

El pentru ele și acum, tot strigă... deșteptare,
Căci vine pe un nor de sus, îndată va apare.

Trezește un întreg pământ, prin tot ce se-mplinește,
Prin împlinirea cea de azi, tot nouă ne vorbește.

Ne spune că îndată El, de dupa zări albastre,
Va coborâ, sau poate chiar, să vină printre astre.

Puține clipe-au mai rămas, venirea e aproape,
Și vine Mirele cu-a Lui, mărire și dreptate.

Ne spune astăzi să veghem, mereu în ascultare,
Căci este El aproape-acum, nu știm când va apare.

Nu știm când va veni dar știm, căci Cel ce vine... vine,
S-aducă un sfârșit Isus, de vremuri cu suspine.

Aproape-i clipa... vine-ndat, să fim dar astăzi gata,
Că-n orice colț azi de pământ, se-aude... maranata.

Puține clipe-au mai rămas, și greul se sfârșește,
Un timpul cu Domnul este cel, care îndat sosește.

O vesnicie-i după nori, ea este-atât de-aproape,
În ea de Domnul niciodat, nimic nu va desparte.
Amin