Creatorule a toate, Dumnezeule ceresc,
Tu-ai făcut și cerul Doamne, dar și tot ce-i pământesc,
Frumusețea mă-nconjoară, pentru mine ai făcut,
Totul... în acele zile, ce au fost de la-nceput.

Apele dar și pădurea, munții, cerul înstelat,
Luna, soarele și norii, pentru noi Tu le-ai lăsat,
Florile și păsărele, ce mereu cântă în zbor,
În pustiu tot Tu Isuse, ai săpat și un izvor.

Ai lăsat să strălucească, cineva și-n nopți târzii,
Pentru cei ce te așteaptă, Dumnezeule să vii,
Cât e de frumoasă noaptea, dar și miezul cel de zi,
Este o minunăție, tot ce poate azi a fi.

Pe câmpii cobori Tu raze, roua o înalți la cer,
Unde niciodată timpul El nu este efemer,
Ai lăsat culori în floare, ce și-n nopți ele-nfloresc,
Noaptea răcoroasă... lungă, florile o-nveselesc.

Foșnetul de frunze-n toamnă, Ție-ți cântă ne-ncetat,
Vântul cel de primăvară, este Doamne minunat,
Și în arșiță... răcoare, ne aduce el mereu,
O lucrare-așa frumoasă, ai făcut Tu Dumnezeu.

Toate sunt de Tin' create, numai la cuvântul Tău,
Sunt atât de minunate, ca și Tine Domnul meu,
Tot ce astăzi ma-nconjoară, mie mi le-ai dăruit,
Pentru ele... mulțumire, îți aduc Domn preaiubit.
Amin