M-ai chemat de multă vreme, m-ai chemat să îți vorbesc,
Dar mai mult îți spun Eu ție, vreau să-ți spun... că te iubesc,
M-ai chemat căci vrei răspunsul, la-ntrebare să-l auzi,
Glasul Meu astăzi răsună, auzit e și de surzi.

Vin îndată Eu la tine, căci te văd trist și-apăsat,
Văd cum te pătrunde iute, oboseala spre palat,
Vin ca să-ți aduc putere, chiar acum popor iubit
Doar sa crezi că Eu sunt Domnul, și să crezi că ți-am vorbit.

Văd profunda clătinare, ce-o ascunzi astăzi mereu,
Dar sunt Cel ce toate vede, căci popor... sunt Dumnezeu,
Lepădare de credință astăzi văd, căci lupta-i grea,
Dragostea nu e aprinsă, la-nceput cum clocotea.

Văd azi pașii tăi pe margini, și am hotărât să-ți spun,
Ca pe mijloc de cărare, tu să vii popor acum,
Să privești doar înainte, căci Eu nu sunt înapoi,
Înapoi popor e moartea, cu-al ei timp veșnic greoi.

Tot aud cum vrei venirea, dar tu nu ești pregătit,
Timpul ce îl ai tu astăzi, tot de Mine-i dăruit,
Căci pe-o treaptă de sfințire, vreau să urci pe drumul tău,
Cei ce-s sfinți ajung în ceruri, lângă Mine... Dumnezeu.

Nu ești gata de plecare, vreau să-ți cureți haina ta,
De mânia ce nu este, nicicând după voia Mea,
Inimă ți-este lipită, de plăceri... de-acest pământ,
Și plăcerile de-o clipă, nu au loc în cerul sfânt.

Să asculți de Mine astăzi, vreau îndat să-ți pregătești,
Haina cea de sărbătoare, și-nspre cer doar să privești,
Să nu pierzi tu clipa-n care, Eu pe nor voi coborâ,
Ia poporule aminte, vine-ndată acea zi.

Voi veni căci Eu sunt Domnul, vremea este-n mâna Mea,
Tu mereu doar fii azi gata... gata pentru-a te-nălța,
Demn să fii popor întruna, ca mireasă să devii,
Celui care este-n toate, unicul și Cel dintâi.
Amin