Eu mă-ncred numai în Domnul, El e desfatarea mea,
Doar El poate-a mele rane, astăzi a le mângâia,
Și îmi dă mie putere, prin credință să pășesc,
Către locurile-nalte, către locul sfânt ceresc.

El îmi este alinarea, în durere ce-o doresc,
El și inima îmi umple, cu iubire... căci iubesc,
El îmi este călăuză, mă conduce-n loc divin,
Tot doar El mereu mă face, eu de pace să fiu plin.

Eu mă-ncred numai în Domnul, căci știe inima mea,
Când e tristă se coboară, El o poate-nviora,
Căci mi-e inima flamândă, și uscată ea mereu,
Doritoare de prezența, veșnicului Dumnezeu.

El îmi este-n dimineață, soarele ce-a răsărit,
Doar El este-a mea putere, de puteri când sunt sleit,
Sunt iubit atât de tare, m-a făcut moștenitor,
Locului spre care astăzi, pe-al Său braț încet eu zbor.

Eu ma-ncred numai în Domnul, orișice s-ar întâmpla,
De vrăjmași sunt apărat eu, numai de puterea Sa,
Când cer răi se minunează, dând verdict și eu suspin,
Îmi ridic spre cer privirea, și doar Domnului mă-nchin.

El îmi face doar dreptate, și mă trece de-ncercări,
Și îmi dă mereu o țintă, să privesc doar după zări,
Minunat e lângă Domnul, cu Isus... e minunat,
Doar în car de biruință, sunt de El mereu purtat.

Eu mă-ncred numai în Domnul, doar El poate-a-mi izbăvi,
Pasul când pe-această cale, el luptând va obosi,
La loc larg doar El mă scoate, de oriunde eu aș fi,
Să rămân tot în picioare, doar cu El pot zi de zi.

Să mă-ncred până la capăt, este tot ce îmi doresc,
Lângă Cel ce mi-e putere, lângă Tatăl meu ceresc,
Să am harul ce-l am astăzi, de-al simți pe Dumnezeu,
Până la sfârșit de cale, este tot ce-mi doresc eu.
Amin