Prețuiește astăzi harul, ce mai curge... că-n curând,
El nu va mai fi vre-o dată, nu va curge pe pământ.

Prețuiește și cuvântul, ce se-aude azi mereu,
El nu se va mai aude, căci va tace Dumnezeu.

Azi din ceruri se mai strigă, și El tare mult ar vrea,
Ca să-i prețuiești și glasul, ce-ncurând el va tăcea.

Strigă ca să îl audă, și acel ce-i în pustiu,
Căci El cerul va închide, va aduce-un... prea târziu.

Prețuiește și prezența, ce coboară azi mereu,
Strânge-n inimă cuvântul, căci se-apropie-un timp greu.

Se apropie prigoana, prețuiește tot ce ai,
Ca în vremurile grele, altora să poți să dai.

Prețuiește și cântarea, înspre cer s-o-nalți mereu,
O aducere aminte, ea să fie-n timpul greu.

Îți va da o alinare, când să cânți nu vei putea,
Dacă astăzi e cântată-n inimă va rămânea.

Prețuiește închinarea, părtășia cea de-acum,
Căci vă vor desparte răii, Prigoniți ve-ți fi pe drum.

Ce ai azi... e fericire, pretuieste-o și pe ea,
Căci aproape este vremea, când tu nu o vei avea.

De vei prețui azi toate, coborâte ce-s de sus,
Vei fi-n vremea cea din urmă, întărit doar de Isus.

Cei care veghează-ntruna, ascultând de glasul sfânt,
Pregătită au cununa, când sfârșesc pe-acest pământ.
Amin