Să îți mulțumim Isuse, niciodată nu-i deajuns,
Pentru jertfa ce-ai adus-o, când pe cruce Tu te-ai stins,
Pentru viață, mântuire, e puțin să-ți mulțumim,
Pe pământul întristării, vrem doar Ție să-ți slujim.
Vrem să căutăm sfințirea, să-mplinim doar voia Ta,
Căutăm neprihănirea, inimi bune azi am vrea,
Nici așa Isuse dragă, îndeajuns tot nu ar fi,
Pentru ce-ai adus odată, nu-ți putem noi răsplăti.
Căci Tu Doamne... sus pe cruce, mântuire ne-ai adus,
Viață veșnică-mpreună, doar cu Tine-acolo sus,
Ne-ai adus eliberare, și puteri ca să luptăm,
Ne-ai adus acea onoare, jos la cruce ca să stăm.
Nu-i destulă mulțumirea, și dorim pe urma Ta,
Să călcăm pe-această cale, ce în cer sfârșește ea,
Dumnezeule a toate, inimile-ți dăruim,
Căci Isus... puțin e astăzi, Ție doar să-ți mulțumim.
Nici a noastre inimi Doamne, nicicând nu-ți vor răsplăti,
Bunătatea ce-i văzută peste noi ea zi de zi,
Tu învață-ne din toate, cum să fim pe placul Tău,
Să-ți slujim cu multumire-ndepărtându-ne de rău.
Cum ai vrea să fim azi Doamne, să ne spui și noi vom fi,
Să-mplinim doar a Ta voie, căci puțin e-a mulțumi,
Pentru cea mai mare jertfă, ce vre-o dată s-a adus,
Jertfa Ta, cea de pe cruce, când în chin mureai Isus.
Pentru ea vre-o dată Doamne, orice-am face pe pământ,
Nu ar fi destul Isuse, nu ar fi destul nicicând,
Nu există răsplătire, pentru tot ce ai făcut,
Când fără de nici-o vină, erai răstignit... bătut.
Este cea mai mare jertfă, care s-a adus cândva,
Alta nu va mai aduce, nimeni pentru lumea rea,
Mulțumirea este mică... te rugam să o primești,
Dar și laud-nălțată, către slăvile cerești.
Amin