Mă-ndeamnă-un tobogan la meditare
Cu scara sa ţâşnind spre vertical,
De unde-o coborâre-ameţitoare
Sfârşeşte într-o groapă, punct final.
Alte imagini stăruie-n lumină
Şi parcă-l văd aievea pe schior
În coborârea lui pe trambulină,
O coborâre transformată-n zbor.
Două ascensiuni stau să înceapă,
Urmate-apoi de două-alunecări:
Una se curmă însă brusc,î n groapă,
Iar cealaltă-ţi dă aripi spre zări.
Urcăm în viaţă, treaptă după treaptă,
Pe un traseu de zbucium şi de foc
Spre cota maximă, ce ne aşteaptă
Când anii împlinirilor se coc.
Urmează-apoi declinul biologic
Sfidând, netulburat, orice demers,
Marcat acut de gongul cronologic,
De o numărătoare-n sens invers.
Dacă alegi în viaţă toboganul,
În groapă vei sfârşi, neîndoios,
Dar trambulina-ţi poate da elanul
Spre cer, spre veşnicie, spre Cristos.
Pe tobogan coboară orişicine
Fără restricţii sau regulament,
Însă la trambulină, vezi tu bine,
Trebuie-o viaţă de antrenament.
Dar tu alege totuşi trambulina
Ca să te smulgi din lutul efemer,
E şansa ta să întâlneşti Lumina
Când vei fi propulsat de ea spre cer.
Amin
Vulcan, 14 mai 2007