Întoarce-te la Dumnezeul tãu,
În vremea scump-a tinereţii tale!
Degrabã depãrteazã-te de rãu,
Şi fii atent sã nu cazi de pe Cale!

Cã vine-o vreme-aşa de tristã-ncât
Tristeţile vor curge-atunci, şiroaie;
Iar cerul tãu va fi posomorât,
Când s-or întoarce norii, dupã ploaie!

Întoarce-te, cât încã, mâna ta
Mai poate duce lingura la gurã,
Şi-atâta timp cât încã, ochii tãi
Mai pot citi o frazã din Scripturã!

Întoarce-te acum, iar nu atunci
Când vei fi slab şi fãrã apãrare!
Şi nici atunci când te vei speria,
Trezindu-te, la fiece mişcare!

Întoarce-te, cât timp mai poţi vedea
Şi soarele mai trece prin vitralii!
Nu când nu mai poţi rupe-o rãmurea,
Când înfloresc în uliţã, migdalii!

Întoarce-te, întoarce-te acum,
Cât mai poţi mesteca un miez de nucã!
Şi-atâta timp cât poţi umbla pe drum,
Fãrã ca un alt braţ sã te conducã!

Întoarce-te, cât încã poţi s-auzi
Nepreţuita Harului chemare,
Şi, cât ai tãi strãjeri nu sunt confuzi,
Sã strige-n timp de pace-n gura mare!

Întoarce-te, cã timpul tãu e scurt
Dar nesfârşitã este veşnicia!
Vino acum, la Cel ce te-a fãcut,
Şi moşteneşte-n Ceruri, bucuria!