O, Isuse, drag părinte
Inima-mi e amară și plină de durere
Fiindcă tot mai mult dispare pocăința adevărată;
Ce de mult era atât de înflăcărată.

Îmi este inima atât de întristată,
Când văd căci dragostea de altă dată
S-a răcit și aproape s-a eliminat,
Fiindcă uleiul Sfânt din vas s-a terminat.

Văd pe zi ce trece:
Cum între frați și surori apasă valul rece,
Fiindcă dispare tot mai mult dragostea pură
Și se sădește în inimi tot mai multă ură.

Mă uit cu ochii-nlăcrimați,
Cum părinții de-ntristări sunt sfărâmați,
Fiindcă copiii lor de Tine s-au îndepărtat
Când din păcatul greu ei au gustat.

Sunt trist Părinte drag,
Când văd cum ostașii Tăi din lupta bună se retrag,
Fiindcă au găsit plăcere-n lucrurile străine,
Chiar și iubire de-a lor sine.

Văd cum în casele de rugăciuni
Se-nalță altare cu minciuni,
Unde odată ardea focul rugului aprins,
Ce se luptau din Dragoste să nu fie stins.

Și au început să facă din Bisericile de slujbă adevărată,
Afaceri cu temă separată,
Chiar programe încărcate,
Ca să nu se vadă faptele pline de păcate.

Nu mai spun și de veșminte,
Căci numai vor pe Tine să te reprezinte,
Fiindcă acum iubesc să trăiască după a lumii modă
Și deloc după Tine în dragoste să ardă.

S-au scos din casele Tale Sfinte
Adevăratele cuvinte,
Ce erau odată protejate cu propria lor viață
Când iubeau a ta povață.

Și-mi lăcrimează inima de slujitorii Tăi adevărați
Ce sunt de frații mei întotdeauna torturați
Și chiar vânduți pe minciună
Fiindcă urăsc a lor cunună.

S-a scurtat chiar și timpul de părtășie
Fiindcă s-a născut în om mândra ticăloșie,
Ce nu mai vrea să lase prezența Duhului Sfânt
Ce cercetează inima prin al Său Cuvânt.

Am o rană adâncă în inima mea, Domnul meu
Când văd căci bolovanul nepăsării se transformă într-un zeu
Și mulți cu Dragoste se închină lui
Nevăzându-și starea vasului.

Mă doare, Domnul meu, așa de tare, căci și în casa mea
S-a distrus unitatea,
Ce era odată înflăcărată
Din credința adevărată.

A început să respingă darul tău
Crezând că-i un lucru rău
Și fac multe lucruri fără-înțelepciune
Fiindcă numai există înlăcrimata rugăciune.

Întristată-mi este inima
Căci din rugăciune a secat și lacrima,
Și numai vor să vegheze ca altădată
Când inima lor Ție Ți-era  predată.

Mă doare așa de tare, Domnul meu,
Căci din casa mea mă apasă cel mai greu,
Prin vorbe și înjosiri
Chiar și prin tăioasele priviri.

Îmi înlăcrimează inima de durere,
Când văd cu ce putere
Vor să-mi oprească a Ta lucrare,
Prin amara supărare.

O, Doamne Tată,
-De ce lucrarea Ta numai este respectată?
Cum era în vechime chiar cu propria lor viață
Ca ea să rămână-n siguranță!

Se luptau ca să biruiască răul prin bine
Ca să nu facă a ta lucrare de rușine.
Și își doreau mereu să le facă din Dragoste pe toate,
Când cu toții erau în unitate.

Așa de tare este durerea aceasta amară,
Când frații, surorile și părinții mei, cu bucurie o prepară,
Spunând căci pentru Tine ei se luptă cu dreptate,
Neștiind căci ei defapt distrug adevărata calitate.

Mă doare așa de tare, Domnul meu iubit,
Când văd căci și credința din inimi a pierit,
Și nu mai este cum era odionară
Când se luptau ca Dragostea pură să nu dispară.

A ajuns și pe la amvoane multă concurență,
Fiindcă nu mai vor a Ta prezență
Și s-au ridicat mulți după a lor dorință,
Căci au părăsit adevarata pocăinţă.

Azi se predică după plăcere
Fiindcă așa doresc cei din conducere,
Pentru că nu mai vor a Tale Sfinte sfaturi,
Căci iubesc a lumii învățături.

Mă doare, Domnul meu,
Când văd că din adunarea Ta se făcu muzeu,
Pentru că astăzi se predică povești
Și nu sfaturi bune sufletești!

Îmi este atât de întristată inima
Când văd cum s-a  mărit și faima,
Chiar și clasamentele dintre slujitori
Ca să atragă cât mai mulți privitori.

Chiar și cei din fruntea adunării Tale
Acum vor venituri și invitații  speciale,
Și doresc ca rodul bun să li se cuvină
Fiindcă au alungat a Ta Sfântă disciplină.

Din ce în ce mai mult se respinge a Ta povață,
Căci își iubesc mult propria lor viață,
Și doresc să câștige cât mai multă avere pe acest pământ,
Lăsând în urmă chiar și al Tău Sfânt cuvânt.

O, Domnul meu, sunt foarte trist,
Dar te rog ajută-mă să mai rezist,
Curat până la a Ta venire
Când va fii frumoasa noastră întâlnire.

Adu din nou, Doamne, o Sfântă cercetare
Ca să cunoască lumea, din plin a Ta lucrare,
Și te rog, mai curăță odată, păcatul cel murdar,
Cu al Tău ștergar.

Te rog frumos, Părinte drag,
Ajută-mă să mă feresc de lucruri, ce de la Tine mă sustrag,
Să rămân întotdeauna pentru Tine o binecuvântare,
Și frumos mereu în a mea purtare.