Mergeam pe drumul vieţii cu sufletul zdrobit
Prea singur şi prea trist... de nimenea iubit
Şi fiecare clipă-mi părea o veşnicie
Căci mă durea amarnic o inimă pustie...
Pe drumul vieţii pasu-mi ades se clătina
Şi nu aveam pe nimeni un ajutor să-mi dea
Şi m-apăsa povara de lacrimi şi suspine
Dar nimeni nu venea suspinul să-mi aline
Până-ntr-o zi când frânt, căzut-am la pământ
Şi din cleioasa tină văzut-am cerul sfânt...
Mulţimile de stele parcă-mi zâmbeau sclipind
Lăsând în suflet pace şi doruri înflorind...
O Mână nevăzută m-a ridicat de jos
Şi mi-a şoptit în taină: , , Eu sunt Isus Cristos!
De ce eşti trist şi singur? Nu ştii că sunt cu tine?
C-am fost mereu acolo, în valuri şi suspine?
Te-am aşteptat copile, spre ceruri să priveşti
Să mă zăreşti acolo... în dragoste să creşti
Dar azi ţi-e grea povara... e poate mult prea grea
Şi multele necazuri au frânt fiinţa ta
Dar Eu sunt Domn şi Tată... sunt Medic minunat
Şi-n Mine stă puterea ca tu să fii salvat
Doar fă un pas şi cerul deschis e pentru tine
Şi fi-vor amintire amarele suspine
Căci voi lăsa iubire şi pace şi credinţă
Şi-n orice încercare avea-vei biruinţă! , ,
Acum pe drumul vieţii păşesc cu pas voios
Căci am un Prieten Bun, un Prieten Credincios
Şi chiar de încă spinii m-agaţă şi rănesc
Eu merg cântând pe cale şi mult mai mult... iubesc!

Vulcan-23-05-2022
Mary