Privirea noastră-i ațintită
Spre un Tărâm din alte zări
De-ncredere e însoțită
Să ne aducă-ncurajări.

Ea, nicicând, nu se delectează
Văzând sfidări și nepăsări
Dar, o, ce mult se luminează
Când sunt ‘nălțate închinări.

Privind spre veșnica răsplată
Putem învinge presiuni
Iubirea ei e arătată
Prin multele afecțiuni.

Privirea noastră se unește
Cu cea a Mirelui din Cer
De-aceea nu se ofilește
Și nu se-oprește-n vreun ungher.

Fiind vedere prin credință
Ea nu e oarbă, vede clar
Și-nvinge orice neputință
Trecănd dincolo de-un ghețar.

Când vede o nenorocire
Îi dă un gest de ajutor
Și merge și îi dă de știre
La milostivul slujitor.

Având privire optimistă
Putem urgii să înfruntăm,
Să-nveselim o față tristă
Și în necazuri să cântăm.

Cu ochi deschiși pentru splendoarea
Ce ne așteaptă-n sfântul Plai
Continuăm noi alergarea
Spre-al nostru Tată, Adonai.

George Cornici
24 Mai, 2022