Mă iartă

Mă iartă Părinte, că mult îți greșesc,
Prin vorbe, prin gând, prin privire,
Și-adesea doar vin și-Ți cerșesc,
Dar uit, câte faci pentru mine.

Mă iartă de felul firesc,
Ce încă trăiește în mine,
De tot ce în mine-i lumesc,
Și mă desparte de Tine.

Mă iartă, că nu mulțumesc,
De tot ce primesc deseori,
Că încă, mai și cârtesc,
Când mai apar întristări.

O, iartă-mă Tată și când am uitat,
Iubirea ce zilnic mă ține,
O, iartă, te rog și când n-am iertat,
Pe cel ce e frate cu mine.

Atâtea îți cer, atâtea îți spun,
Dar eu, cât îți dau înapoi cu iubire,
Din tot timpul meu, pentru Tine cât pun,
Cât Te iubesc eu pe Tine?

Ajută-mi, să-Ți cânt, chiar de doare,
Să te laud mereu, neîncetat,
Și in zile senine cu soare,
Să-Ți mulțumesc, că m-ai iertat.

Mă ține mai strâns lângă Tine,
Să nu cad, chiar dacă mă frâng,
Să rămân pentru veci lângă Tine,
Să îți cânt, să Te-ador, să Te-ascult!