Acum două mii de ani pe-o cruce de lemn amară
Murea al meu Mântuitor,
Salvând lumea întreagă de-al focului veșnic chinuitor.
Acum două mii de ani, niciunul n-a crezut,
N-au înțeles că El trebuia să moară.
Murind astfel, dând viață tututor ce au crezut,
Iertați prin al Său sânge ce a curs odată pe crucea amară.
Acum două mii de ani, lumea întreagă se răscolea să asculte al Său cuvânt,
El, despre care se propovăduia că are să vie,
Și a venit atunci, de mult.
Acum două mii ani, când noi încă nu eram,
Muri pe cruce un suflet blând,
Dat la moarte din pizmă de cărturari, de toți acei ce moartea i-au vrut.
Acum două mii ani, când își dădea suflarea pe al crucii chin,
Cerând pentru noi iertarea,
Lăsat-a în mâna Tatălui suflarea.
Acum două mii de ani, a fost o cămașă împărțită, cămașă dintr-un singur cusur,
A fost oțet, sânge și apă,
Fuseseră și lacrimi ce au curs.
Acum două mii de ani a fost o cunună...
Dar nu de împărat așa cum Salvatorul o avea...
Ci a fost o cunună, oh, o cunună de spini ce a durut.
Au fost cuie, cuiele ce trupul firav i-au străpuns,
A fost și un pământ despicat și oh, dar vai,
Câte nu au fost atunci.
Acum două mii de ani, Cineva a fost dat la moarte,
A murit fără vină și fără păcat.
Cândva, de mult Cineva muri, pentru al tău și al meu păcat...
Dar El nu era doar atunci, nu este doar acum, ci El, El va fi și va rămânea
Același ieri, azi și în veșnicii.
Al Său sânge curge și astăzi,
Spălând pe oricine crede, făcându-se prin Sângele Său desăvârșit.
El, Mântuitorul lumii, venit în lume fără de chip frumos,
Dar El era frumusețea întruchipată
Venit de la Dumnezeul ce-a creat tot ce e frumos.
El Mântuitorul lumii nu a venit să i se slujească,
Ci a trăit pe pământ cu trup de om,
Dar în El era ceva ce nu era în nimeni
Puterea Singurului Dumnezeu, ce rămâne în veci Domn.
El, Isus Hristos cel despre care și azi se vorbește,
Dar nu o poveste ce rămâne în amintiri
Ci El rămâne singura Jertfă dăruită pentru vecii.
Nu e o poveste trecătoare, nici un basm, ceva fantasm
Ci prin credință, crezi că El muri pe cruce, înviase și viu va rămânea.
Dorește și în al tău suflet să învie,
Dorește să vii la liman
El mântuitorul lumii, dorește să crezi că muri și pentru tine
Să crezi în tot ce s-a întâmplat acum două mii de ani.
Acum două mii de ani a fost Isus dăruit ca jertfă,
Dar azi aceeași jertfă de pe cruce rămâne neîncetat,
Doar că El nu a rămas mort în mormântul din stâncă,
Ci a înviat.

Amin! !