Din starea mea pustie și tăcută
O, Doamne, vrei să faci pământ cu roadă? !
Din luptele de-atâtea ori pierdute
Victorios mă vrei viața toată? !

Mă vrei mai sfânt, mă chemi tot mai aproape.
Dar eu sunt cel mai slab și cel mai singur.
Din umbra ce-am rămas ascunsă-n noapte
Nu pot pricepe că mă strigi pe mine...

De-atâtea ori nu-Ți înțeleg durerea,
Nici dragostea cea caldă și curată -
Fiindcă nu merit să îmi fii puterea,
Nici să Te chem pe numele de "Tată".

Din starea mea săracă și plăpândă
Mă vrei viteaz și fiu bogat în Tine:
E harul Tău în inima mea frântă -
Cu Dumnezeu mereu îmi va fi bine.