Aş fi dorit să cânt numai din flaut
Cu degete înmugurind de dor,
Prin vers Izvorul dragostei să-L caut,
Să mă-nrădăcinez lângă Izvor.

De dimineţi mustind de frumuseţe
Aş fi dorit neîncetat să scriu,
De curcubeie ce îşi dau bineţe
Prin ploi ce udă ţarina târziu,

Despre splendorile ce ne-nconjoară
Şi au fost zămislite prin Cuvânt,
De suflete-nflorind a primăvară
Aş fi dorit, în vers, mereu să cânt.

Despre nemăsurata bunătate
Având obârşia în Dumnezeu
Aş fi dorit, cu versurile toate,
Să ţes doar imnuri înflorind mereu.

Dar pe pământ nu e numai iubire,
Nu-i numai bunătate sau splendori,
E-o luptă ce se duce cu-ndârjire
Iar printre frumuseţi sunt şi orori.

De-aceea în orchestra de slujire
Adesea am să pun flautul jos,
Luând o trâmbiţă pentru vestire,
Sunând când drumul e primejdios.

Voi trâmbiţa pentru avertizare,
Voi mângâia, cât voi putea, duios,
Dar voi rosti prin versuri şi chemare
La Crucea jertfei sfinte, la Cristos.

Şi flautul, şi trâmbiţa, şi gura
Vor glăsui cu rost în versul meu,
Cât Dumnezeu trimite partitura
Eu voi cânta prin vers lui Dumnezeu.

Amin
Vulcan, apr. 2007