Sub razele de soare, pârjolit,
Stă sufletul, flămândul,
În unghere uitate, zgribulit,
Mi se frământă gândul!

Și arșița e mare-n duhul meu,
Căci văd ce-mi stă 'nainte,
Dar prind puteri, gândind la Dumnezeu,
La bunul meu Părinte!

El e mereu prezent! În văi adânci,
Sau sus pe culmi de munte,
Îmi leagă rana, de-s lovit de stânci
Și știe să m-asculte!

Când nu mai pot, mă mângâie ușor,
Cu glas duios îmi spune,
Că îmi va fi mereu un ajutor
Și că îmi va fi bine!

Să nu mă tem când văd cărări cu spini,
Nici văile de plângeri,
Nici să nu plâng, trăind printre străini,
Că și acolo-s îngeri!

Ca peregrin, nimic nu e ușor,
Dar îmi cunosc menirea,
Să spun că am un scump Mântuitor,
Ce-oferă mântuirea!

Numai prin El, Isus din Nazaret,
Primim cu toți iertarea,
Un Prieten bun și Frate și Profet!
Tu Îi auzi chemarea?

Îi mulțumesc că-n ceasul încercat,
Mi-a dat puteri o mie,
M-a întărit și m-a îmbărbătat,
Cum numai Domnul știe!

Slăvit să fii, Isuse, Domn preasfânt!
Tu îmi ești desfătarea,
Prin orice-ar fi să trec pe-acest pământ,
Dă-mi binecuvântarea!

Să pot zâmbi și-atunci când ochii plâng,
Știind că Te-am în suflet,
Cuvântul Sfânt cu dragoste să-L strâng,
Mereu la El să cuget!

29/05/2022, Barcelona- Lucica Boltasu