Şuieră vântul prin nămeţi!

Şuieră vântul prin nămeţi!
O, Doamne, ce vântoasă!
Ce nea îşi pune iar peceţi
Pe stradă şi pe casă,

Albind şi Sufletu-ntristat
Cu blânda ei ivire!
Stau iar la geam, însingurat,
Gândindu-mă-n neştire

Ce dor îmi e să vadă-acum
Şi-ai mei, zăpada lină,
Din Raiu-n care-n rit postum
Spre Bunul Domn se-nchină!