O, Doamne, cât e de frumos …

O, Doamne, cât e de frumos
Să stau cu Tine-n Rai!
Să văd de-acolo, maiestuos,
Tot Universul Tău duios
Şi-al Stelelor alai,

Ferit, ştiu eu? De-un gând plebeu,
De-o vorbă fără rost,
De-o faptă rea, ce, foarte greu,
În Inima-Ţi de Dumnezeu
Îşi are adăpost,

Putând să mă-odihnesc cumva
La Tine, de astădat',
Rugându-Te, dacă-ai putea,
Să dai spre toţi Iertarea Ta,
Precum am tot sperat!