Să nu te temi, adu-ți aminte
Cum mâna Lui te-a plămădit
Si dintr-o palmă de țărână
Cu dragoste te-a plăsmuit
Să nu te temi, adu-ți aminte
Cum pribegeai în greu pustiu
Și chiar de nu-ți era părinte
Te cerceta cu harul Său
Să nu te temi, adu-ți aminte
Când tot erai zdrobit si frânt
Ți-a revelat a Lui iubire
În milă, S-a descoperit
Să nu te temi, adu-ți aminte
Cum te-a scăpat din adâncimi
A pus piciorul tău pe Stâncă
Și-n dragoste te-a mântuit
Să nu te temi, adu-ți aminte
Cum ca un tată bun și blând
Cu multă dragoste si milă
Te-a îmbrăcat ca pe un prinț
Cu haine albe, in subțire
A Mântuirii coif ți-a pus
Ți-a dat mantaua izbăvirii
Și al credinței Scut să lupți
Să nu te temi, ți-a spus,
Sunt Domnul,
Eu din vechime sunt, voi fi
Sunt Dumnezeu Atotputernic
Luceafărul cel strălucit
Să nu te temi, nicicând vreodată
Chiar munții de s-ar clatină
Nici mai falnică armată
Nici o puterea n-o avea
Eu am puterea să dau viață
Așa cum pot degrab’ s-o iau
In Numele-Mi cel Sfânt, Creația
Doar mie mi se va-nchina
Să nu te temi, nicicând de oameni
Ci teme-te de Dumnezeu
Aceasta-i datoria noastră
A celui ce se cheamă om!
Inspirat din citirea cărții Deuteronom 7:18