În susurul de apă curgătoare,
În vântul cald, al zilelor de mai,
Te laud Tată: mâna -Ți creatoare,
A făurit în jur, un colț de rai...

E liniște... natura mă-nconjoară...
O rază, jucăușă, ca-n povești
Spre mine printre ramuri se strecoară...
Uimită, spun: o, Doamne, mare ești!

E-atâta frumusețe-n jurul meu...
Privirea, nu mi-o satur, pare-un vis...
Extaziată spun: o, Domnul meu,
Cum va fi oare sus în Paradis? ! ...

Prin lac, grămezi de pești, se zbenguiesc,
Un copilaș le-aruncă fărâmituri,
El râde... ei se-ndoapă... eu șoptesc:
Mare ești Doamne... și de pești te-nduri! ...

De undeva, de sus, un strop de apă,
Căzând, se-oprește brusc, pe ciorna mea,
Tresar din contemplare și... de-odată,
Îmi spun: - Va trebui să plec... of! ... va ploua! ...

Un clic, doar, imortalizez natura,
Vreau s-o păstrez în sufletu-mi mereu.
Respir adânc, dar când deschid iar gura,
Strig: ce frumos! Ce mare-I Dumnezeu!

Moneasa, 9 mai 2022