Vântul de la Rusalii

Vântul de seară   mângâie usor câmpii,
Își pleacă capul spicele blonde și vii,
Bătrânii măslini plete - și leagănă în vânt:
-Noi ne închinăm în fata Domnului Sfânt!


Ziua Cincizecimii, mare vijelie,
Trece peste munte, și  peste câmpie,
Nu mângâie copaci, nu mângâie nici  flori,
Împarte limbi de foc  și cântec de viori:


-Isus te  strigă pe nume, cu  glas  duios,
La ușa inimii tale este Cristos,
Din ceruri, ți - a trimis, azi, un Mângâietor,
Să te țină de mână, în vale, ponor.


Eu sunt trimis de către Tatăl tău ceresc,
Îngerii din cer, zi și noapte Îl preamaresc,
Te voi conducere pe  a Plângerii Vale,
Te feresc de foc, te voi  feri de jale.


Voi rămâne cu tine până - n veșnicii,
Voi sprijini  bătrâni, voi sfătui copii,
Voi vindeca rănile ce  n-au vindecare,
Slăveste - L pe Domnul, cântă - I Osanale!

În inima ta, e o sămânță de sus,
Prin Floarea credinței, să  înălțam pe Isus,
O voi uda zilnic  cu ploaia cea vie,
Parfumul Cincizecimii, urcă  în vecie!



-Vânt de  la Rusalii, tu ești prietenul meu,
Al tău Cântec Sfânt e de la Dumnezeu,
Să faci o albă harfa din inima mea,
Iar tu, Duhule Sfânt, să cânți pururi la ea!