Mă rupe, Doamne, de pământ
De lutul amorțit;
Să pot păzi tot ce e sfânt
Ca într-o zi în alb veșmânt
Să zbor spre infinit.
Dă-mi aripi ca să mă desprind
De tot ce-i pământesc;
Spre Tine tot mai mult să tind
Și cu putere să mă prind
De plai dumnezeiesc!
Inundă-mi inima mereu
C-o dragoste de vis;
Cu dragoste de Dumnezeu
Să creionez în jurul meu
Un colț de Paradis!
Mai umple vasul pregătit
Cu Duhul Tău cel Sfânt;
În orice clipă înnoit
Să pot să fiu necontenit
O flacără arzând!
Să fiu un rug nemistuit
În slujba Ta mereu;
Iar când de griji sunt biruit
Îmi ține sufletul lipit
Cu drag la pieptul Tău!
Și ține-mă acolo strâns
Când vine ceasul greu;
Chiar de-mi va fi obrazul plâns
Cu Tine, Isus, stau ascuns
În Tatăl Dumnezeu!
Dany Căpătan