Curând, soarele peste cetate a apus
Și Domnul, cu ucenicii S-a retras în camera de sus,
Dorindu-Și să cineze împreună
Și despre a Sa moarte să le spună.

Îi învăța despre cina Domnului
Chiar și despre vărsarea sângelui
Și despre trupul frânt,
Când va fi îmbrăcat în veșmânt și pus într-un mormânt.

A luat azima, a frânt-o și a început so-împarte
Spunându-le ce durere amară El-ar să poarte,
Apoi a luat rodul viței
Și le-a spus și despre semnul suliţei.

Le-a explicat cum ar să-L vândă
Cum cu lanțuri grele ar Să-l prindă,
Fiindcă va fii vândut
Chiar de un apostol cunoscut.

Cu toții au fost uimiți și cuprinși de întristare
Despre a ucenicului purtare,
Fiindcă vrea Să-l vândă pe Domnul pe câțiva arginți fără valoare
Dregătorilor ca Să-l omoare.

Pe la miezul nopții, după toate cele spuse
Domnul meu cu trei apostoli se retrase,
Să stea în taină cu Tatăl în grădină.
Și ucenicii în rugăciune Să-l susțină.

Dar din cauza oboselii ucenicii ațipesc
Și de la rugaciune ei lipsesc,
Dar Domnul văzându-i neveghând
I-a iertat în taină suferind.

A venit și momentul cel mai greu de așteptat,
Când cărturarii și fariseii la Domnul s-au prezentat,
Chiar împreună cu ucenicul Iuda
Care pe Domnul în momentul acela îl trăda.

Apoi Iuda pe obraz cu un sărut
L-a făcut pe Domnul meu de cunoscut,
În fața celor mai de seamă cărturari
De unde a primit și suma acea de arginți murdari.

În cele din urmă ucenicul Petru s-a trezit
Și pe-un soldat cu sabia la rănit,
Dar Domnul, pe loc l-a vindecat
Și pe ucenicul Petru cu blândețe l-a mustrat.

Urmau momente grele pentru Domnul meu
Fiindcă păcatul lumii Îl apăsa din greu,
Și mulți din cei prezenți ce la a Sa sentință participau
Cu atâta răutate Îl băteau și Îl scuipau.

A fost dus în curtea soldaților romani
Ca să fie judecat în fața mulțimilor de oameni,
Dar un dregător Roman numit Pilat
Cu uimire la întimpinat.

Fiindcă a auzit de la preoți că se dă drept Rege
Și prin cătune și pe străzi Evanghleia vestește,
Ba chiar El susține că este Fiul Lui Dumnezeu
Ce a venit să croiască al Său curat traseu.

Atunci Pilat din Pont
S-a uitat spre orizont,
Fiindcă poporul aștepta a sa sentință
Ca Domnul să fie trimis la suferință.

Dar el cu glasul lui ce tare
A strigat fără încetare...
"-Nu am găsit nicio vină în acest iudeu!"...
Fiindcă în lăuntrul lui simțea că este Fiu de Dumnezeu...

Dar ca să nu iasă mare zarvă în popor
I-a pus să aleagă dintre El și un rău făcător,
Să fie liber din închisoare
Ca să nu fie mare tulburare.

Dar poporul condus de cărturari
A strigat cu toții de la mici la mari:
"-Îl vrem pe Baraba și nu pe Isus
Fiindcă legii noastre nu s-a supus!"

-Îl vrem la moarte
Ca pe umeri crucea să o poarte,
Fiindcă nu este Regele adevărat
Ce spune că este cu putere Încununat!"

Iar atunci Pilat
Decizia lor a acceptat,
Și de atunci a început momentul cel mai greu
Pentru Domnul meu.

A început Să-l bată cu nuiele atât de tare
Încât i se sleise toată puterea din picioare,
Așa de mult a fost bătut și chinuit
Și de toți disprețuit.

Apoi și-au batut joc de El, punându-I în cap și spinele
Ca Să-i adâncească urmele,
Dar Domnul meu, în tăcere a suferit
Când de toți a fost disprețuit.

Dar ei nu s-au mulțumit cu această suferință
Și au avut încă o dorință,
Să-L vadă răstignit pe o cruce
Pentru totdeauna Să-L alunge.

Dar li s-au împlinit și această dorință
După a lor stăruință,
Fiindcă dorea atât de mult să nu-L mai vadă
Ca poporul pe El Să-L creadă.

Domnul meu era sleit de putere
Pentru căci rănile Lui adânci Îl făceau să sufere,
Dar El, mergea pe drum în continuare
Fiindcă dorea în om să pună o valoare.

Pe drumul până la Golgota
Domnul crucea-n spate o purta,
Dar era atât de grea
Fiindcă păcatul lumii trebuia răstignit pe ea.

Domnul tot mai mult se lupta
Fiindcă dorea omenirii cunună Sfântă să îi dea,
Dar se uita cu întristare la cei ce Îl prigonea
Fiindcă tare mult Îl mai rănea.

Dar El cu o așa mare blândețe
Voia ca inima să le curețe,
Fiindcă îi dorea în cer cu El sus
Unde trăiește Domnul meu Isus.

Ajuns și la Golgota
Domnul meu tot mai puțin mai suporta,
Această durere amară
Ce pe trup El pentru noi purtară.

Dar în ceasul cel mai greu
Domnul meu,
A fost pus pe cruce și răstignit,
Și atât de mult pe trup și în inimă rănit.

L-au pironit pe cruce
Punându-i cuie-n palme și-n picioare,
Ca Să-i facă durerea și mai grea în inimă
Și chiar și în lacrimă.

Apoi Domnul spre cer S-a uitat
Când cerul s-a descuiat,
Și cu lacrimi de durere a strigat!
"-Iartă-i Tată căci nu știu ce fac!"

Când întunericul privea la jertfa Lui
Atunci s-a scurs toată puterea trupului,
Și pe cruce în durere Domnul meu se stingea
Când pentru noi plângea.

Prin toate rănile a curs doar dragoste adevărată
Ce pentru noi era păstrată,
Ca să avem un viitor
Lângă Domnul Sfânt Guvernator.

Apoi Domnul Duhul Său Și-a dat
Fiindcă mult pentru omenire a răbdat,
Și din Dragoste pe toate Le-a suferit
Când păcatul greu pe cruce l-a prigonit.

Dar prin moartea Lui ne-a luminat
Și sufletul pierdut El ne-a salvat,
Dar Isus va reveni și de mână ne va lua
Și rând pe rând la cer cu El ne va'nalța.