Eu nu pot Doamne să-nțeleg
ce se întâmplă-n lumea noastră
Când virușii străbat pământul
cum n-o făcuse niciodată,

Când, Doamne, Tu ești Creatorul,
pe toate-n palma Ta le-ai strâns
Mulți frați ne-ai dus acum acasă
pe alții i-ai lăsat în plâns

Și parcă nu-s destule-acestea
mai apăruse o dilemă:
Cum? Doamne, două țări surori
se războiesc fără problemă

Când știm ce bună este pacea?
O vrem și tineri și bătrâni
Nu ne lua agoniseala
nu vrem fugari printre străini.

Ne-apropiem de sărbători
cu inima îndoliată
C-atâția fug din casa lor
de cei cu inima de piatră.

Cum? Doamne, iartă, n-am răspuns,
în postul Paștelui, post mare
Când omul stă în rugăciuni,
hrană curată, închinare,

În conversații cu Divinul,
cei, doi, își iau pruncii din vatră
Din brațul mamei ce-i crescuse
și-i pun cu ură, față-n față,

Să se ucidă fără milă
fără măcar să se cunoască!
Poate ei vor să fie-amici,
poate-au ceva să povestească,

Poate ar vrea să-și dea o floare
nu gloanțe-n piept acum de Paști,
Zdrobește Doamne aroganța
acelor care-i fac vrăjmași;

Zdrobește-le Doamne mândria
ca cei ce-n frunte-s înălțați
Să se smerească, să-și dea mâna
să se iubească, doar sunt frați.

Atâta ură se propagă
în media, în omenire,
Zdrobește Doamne aroganța
transformă-o într-o iubire.

Nu ne lăsa cerșind prin vamă
un pat, un colț de pâine moale
Mai bine ducem vestea bună
și Biblia peste hotare.

Stăpâne, Tu ești Prințul păcii,
în lumea Ta e veșnic pace
Am vrea s-o dai și-n lumea noastră
când ne apropiem de Paște.

Tu-ai străbătut Ierusalimul
pe-un măgăruș împrumutat
Și totuși, Tu ești Dumnezeu,
Iehova, veșnic Împărat.

Dar astăzi împărații lumii
vor să domine toată Terra
Prin galaxii spre-alte planete
străbat cu fală atmosfera

Trezește Doamne omenirea,
spre Tine-ndreaptă-al nostru pas
Avem nevoie azi de Tine
că, Doamne, Tu ne-ai mai rămas.

Și iartă-mi Doamne rugămintea
aș vrea când se încheie postul
Să te înduri de noi, de toți
doar Tu poți încheia războiul.